Coșmarul din cer, pe nume Blue Air
- by Liviu David
- În Romania
- postat iulie 8, 2019
Cumpărăm bilete la unul dintre puținele zboruri de dimineață către Helsinki. La ora 8:00. Din motive extrem de importante, TREBUIE să fie un zbor de dimineață.
O lună mai târziu primesc un email (mai precis, PATRU emailuri) care mă anunță că zborul s-a mutat la 19:45. Cu alte cuvinte, motivul principal pentru care am ales Blue Air tocmai s-a evaporat.
Le trimit un mail în care le explic că tocmai mi-au furat 20% din vacanță. Mi se răspunde pe un ton oficial că atunci când am cumpărat biletul am fost de acord cu orice posibilă schimbare a orei de plecare și mi se oferă posibilitatea rambursului plus un voucher de 50 de euro. Le răspund să-și bage oferta undeva, că prețul biletelor a crescut între timp cu mai mult de 50 euro.
În ziua zborului, ora 12:55, primesc un email (adică OPT emailuri) care mă anunță că zborul nu mai e nici la 19:45, ci la 22:45. Cinci minute mai târziu, primesc un alt mesaj (mai precis PATRU emailuri), din care aflu că nu mai e nici la 22:45, ci la 22:15.
Ajungem la aeroport. Unde aflăm că nu e la 22:15, ci la 22:45. Rămâne cum stabilisem în urmă cu 5 mailuri. Abulicie totală. Deci asta înseamnă când o companie e cu adevărat ”aeriană”.
Mă gandesc cum ar fi dacă piloții Blue Air ar conduce avioanele pe genul ăsta de organizare.
– Altitudine opt mii de metri.
– Altitudine opt mii de metri.
– Ba nu, s-a schimbat. E la șapte mii.
– Altitudine șapte mii de metri.
– Stai, că am primit un nou mesaj. S-a mutat la zece mii de metri.
– Altitudine zece mii de metri.
– Ba nu, e din nou la șapte mii.
– Rămâne la șapte mii sau mai așteptăm un email?
Ne instalăm și decolăm. Pilotul își cere scuze pentru ”mica întârziere”. Cum adică ”mica”?? Sunt 15 ore diferență! Mă uit în jur, nimeni nu are nicio reacție.
Ni se aduce masa cumpărată pe bilet.
BREAKFAST.
La 11.00 noaptea.
Păi dacă avionul trebuia să fie de dimineață, breakfast se servește.
Cineva acolo nu gândește. Deloc.
Mănânc felul principal.
Aproape de sfârșit, descopăr că nu eram singurul consumator al micului meu dejun de la 11 noaptea.
Cel de dinainte murise.
O MUSCĂ.
O muscă își găsise sfârșitul în casoleta de mâncare.
O muscă care a fost și ea încălzită, odată cu mâncarea.
Abținându-mă cu greu să nu vomit pe ceafa celui din față, îi întind stewardesei (o doamnă cam supărată, trecută de patruzeci) casoleta. Întreruptă din importanta sarcină de a mai păcăli niște călători cu mâncare infestată, se aricește brusc:
– Ce-mi arătați?
– O muscă! zic eu.
Femeia nu are nicio tresărire. Îl expediază pe coleg să ceară informații de la vreun șef. Tânărul duce sarcofagul muștei în spatele unei perdeluțe și se întoarce de acolo cu mesajul:
– Ne cerem scuze, nu este vina noastră. Faceți fotografii și trimiteți o reclamație, să vi se returneze banii.
– Atât aveți de zis? Cu ce ne încălzește că ne dau înapoi 6 euro?
– Colegul v-a spus ce trebuie făcut, intervine din nou doamna.
– Nu credeți că e o chestiune de sănătate publică să continuați să vindeți mâncare în condițiile astea? ne oțărâm noi.
– Hai să mergem! îi face semn autoritară colegului. Și pleacă, împingând mai departe căruciorul cu mâncare!!!
Incredibil!
Mă uit în jur – nimeni nu are nicio reacție!
Recapitulez.
O companie aeriană câștigă clienți listând un zbor la o oră convenabilă de dimineață. Oră la care alte companii aeriene nu zboară.
După ce pasagerii cumpără toate biletele, schimbă plecarea la ora neconvenabilă pe care o aveau de la bun început toate celelalte companii aeriene.
În ziua plecării, mută plecarea la cea mai neconvenabilă oră posibilă.
Pilotul își cere scuze pentru ”mica întârziere” de 15 ore.
Se servește masa cumpărată în avans. Mic dejun. La 11 noaptea.
În casoleta bine încălzită, alături de mâncare, se află o muscă moartă. La fel de bine încălzită.
Stewardesa nu numai că nu încearcă să liniștească pasagerii, ba îi tratează chiar cu sictir.
În privința amânării zborului – sunt site-uri care pretind că pot obține despăgubiri serioase, chiar și la zboruri de acum 3 ani – airhelp.com. Toți pasagerii acestor călătorii amânate ar trebui să-i ardă pe nemernici cu reclamații și despăgubiri până li se prăbușește cu totul ”linia aeriană”.
Dar ce facem cu musca din mâncare? Cum pedepsim vinovații?
O să-mi spuneți că e o problemă de catering, nu de companie aeriană.
Știu, nu e vina stewardesei, a pilotului, a managerului firmei. Nu e vina nimănui.
Eu zic că nu e o problemă de catering.
Ci de caterincă.
Suntem luați la mișto.
Suntem la mâna unor miștocari.
Într-un fel, asta ne trebuie. Dacă ne îmbulzim ca oile proaste să cumpărăm doar ce-i mai ieftin, asta primim. Dai doi lei, ai parte de servicii de doi lei, avioane de doi lei, stewardese de doi lei și mâncare de doi lei.
”Păi la banii tăi îți permiți să ai demnitate?”
Încă o dovadă că trăim într-o țară făcută la mișto.
Iar noi tăcem și înghițim jigniri și muște.
Că nu ne permitem mai mult.