CONNEX PLAY

Plictiseala echipei de re-creație

După o săptămână, nicio idee strălucită nu se înfiripase în scenarii. Și nu ne-am fi stresat prea tare, dacă nu era trei dimineața și peste câteva ore clientul aștepta liniștit ouăle de aur.

Cineva vine cu ideea să arătăm niște oameni plictisiți la birou. Dar cum faci asta? Păi să ne filmăm chiar pe noi. Cum o să iasă? Nu știm, dar măcar avem ceva, nu mergem în preze cu mâna goală.

Filmăm. Vali se joacă cu niște păpușele, Kit se dă cu scaunul, eu mănânc bomboane. Apoi Kit bagă un logo dinamic și spectaculos. Ne amuzăm, client service-ul se amuză, clientul se amuză. Refilmăm toată seria cu camere profesionale, adăugăm noi episoade, toată țara se amuză. Ce ușor e să faci publicitate.

Pare simplu dar nu e. Imaginea se taie chiar înainte de sfârșit, cadrul de final e hiper-lucrat, peste tot sunt tot felul de detalii mici. Pare rough, dar e un act de fină chirurgie regizoral-montajist-actoricească. Pe care doar niște chinezi bătrâni ca Vali, Kit și David puteau s-o scoată. Un privilegiu să fac parte din această echipă.

La print, îmi amintesc o idee mai veche de-a mea. O lipesc pe board, desenată cu carioca, strâmb și schematic, le desenez și pe ale lui Vali. Când le vede, Kit își abandonează propriile bibiluri. Cred ca doar un profesionist adevărat poate renunța la ideile lui, chiar dacă a muncit mult la ele, atunci când vede altele mai bune la alții. Clientul aprobă ideea mai veche. Kit supervizează photo-session-ul (fotograf Cosmin Bumbuț, scenografie Andreea Macri) și designează o serie foarte arătoasă.

Campania este shortlistată la Portoroz, ia premiu în Italia la AdSpot Low Budget Festival, apare în anuarul New York Festivals. Suntem invitați la Cannes la International GSM Congress, unde Play stă pe lista scurtă lângă un Orange global de zilioane de euro. Nu câștigăm, dar președintele Connex ne strânge mâna spunându-ne că în toată viața lui n-a mai ajuns la acest congres. Poate părea puțin, dar să nu uităm că eram în perioada când premiile nu se câștigau cu strategii de festival, ci cu campanii reale, pe brief-uri reale, și cu o mare inocență în suflet.