QFORT

Concepte proiectate să reziste

Frumoasă-i vecina noastră

Piesa de la radio începu să repete același vers. Se zgâriase CD-ul și DJ-ul era probabil la toaletă. Râd cu poftă, amintindu-mi de bancul cu grădinița și de discul cu Phoenix al lui văru-meu unde versurile deveniseră “Heeei, bunic, cu mono… cu mono… cu mono…”
Ar trebui să folosim chestia asta undeva, îmi zic.

Brainstorming pentru QFORT ferestrele proiectate să reziste, câteva luni mai târziu. Ore târzii în noapte. Gura începe singură să-mi cânte “Frumoasă-i vecina noastră, scoate capul pe fereastră…” Subconștientul intervine și continuă: “…scoate capul pe fereastră… scoate capul pe fereastră… scoate capul pe fereastră…”. Jur că nu știu cum se întâmplă conexiunile astea. Sigur, se zice că e bine să repeți mesajul ca să se rețină, dar la noi repetiția e chiar legată de beneficiul produsului. Ceva rar.

Campania are impact instant, se lansează la început de weekend și luni deja e pe tot netul. Cei care scriu despre ea o iubesc, mulți dintre cei care comentează la postări o urăsc. Lucru care îi amuză și mai tare pe cei care apreciază ideea.

E momentul să fac o precizare aici. Eu nu cred că trebuie să-i enervăm pe oameni ca să ne bage în seamă. Nu cred în memorabilitate cu forța. Nu cred că orice reclamă e bună, important e să se vorbească despre ea. Nu cred că o reclamă despre care toată lumea spune că e proastă poate fi, pe orice planetă din galaxie, un lucru bun. Cred însă în idei controversate, unde publicul e polarizat. Dacă unii îți iubesc ideea, în timp ce alții ți-o urăsc, e ceva bun aici. Oricum nu te va iubi toată lumea. Dar dacă ai fani declarați, care se mai întâmplă să fie și oameni inteligenți, deja se cheamă că ai realizat ceva.
Notă pentru unii clienți: când 99% din comentarii sunt de rău, nu înseamnă că e o reclamă controversată :)))

QFORT a ajuns, în perioada campaniei, pe unul din primele cinci locuri în topul celor mai cunoscute branduri din Romania, conform unui studiu Unlock Research. Cinci luni înainte QFORT nu exista, acum era lângă Vodafone și Orange. Campania a luat un premiu la ADOR și un loc în mintea multor români.

Fun stuff. Mulți oameni din producție n-au înțeles scripturile. Cum adică se repetă? Au fost regizori care au refuzat, pe motiv că nu are niciun sens. Nici regizorul suedez, altminteri un profesionist foarte bun specializat pe videoclipuri, nu a înțeles complet ideea și prima dată a montat spoturile greșit. Iar unul dintre actori, când l-am întrebat ce părere are, a zis “Au ieșit bine, dar nu înțeleg de ce nu le-ați lăsat întregi”.

Echipa:
Script: Liviu David
Regizor: Urban Strom
Slogan: Brandient
Casa de producție: MME

 

Cucu, cucu!

Mihaela Neațu vine cu ideea să arătăm un copil care izbește repetitiv cu mingea într-un geam la parter, iar vecinii să reacționeze nervos, pentru că “nimeni nu rezistă cât ferestrele noastre”. Mi se pare o idee genială. Insist să o facem pe bune, cu camera ascunsă. Cred că reacțiile reale ale oamenilor pot valida infinit mai bine adevărul unui insight decât o filmare regizată. Scriu al doilea script.

Așa se face că acum stăm în dubă și vânăm sereistic reacțiile oamenilor. Avem șase camere de filmat în jur, una chiar pe bloc. Copilul dă în geam, dă în geam, noi așteptăm, așteptăm, așteptăm. Oamenii trec pe lângă el, se uită ciudat, dar nu zic nimic. Trec trei ore, nici o reacție. Ce facem? Băgăm figurația? Să vezi că n-o să iasă nim… dar ia stai. Oamenii care au trecut dimineață se întorc de la piață și văd același copil nemernic care dă cu mingea, nesimțitul, în același geam. Păi e frumos așa? Brusc se apasă un buton în ei și izbucnesc: nu mai da, nu mai da că-l doare, nu mai da că coastă bani aistea uăi, ia dă mingea incoace. Spuma spiritului civic s-a umflat mai greu, dar când a făcut-o a dat afară din cratiță. Copilul nu mai poate, vrea acasă, îi vine să plângă, toată lumea îl ceartă. Omul de la producție nu mai prididește cu alergatul după semnăturile oamenilor, că fără acordul scris i-am filmat degeaba. Până la urmă, phew, n-a fost o zi groaznică.

Ziua 2. Liniștea cartierului de blocuri se face țăndări. Cucu, cucu! Un nebun la etajul opt țipă ca un ceas cu cuc. Ferestre se deschid, trecătorii ridică privirea, păsările zboară speriate. Cucu! O bătrână își face cruce, o tânără arată semnul de dilimache, un domn în vârstă ridică pumnul, cineva cheamă poliția. E minunat!
Românii cu resort justițiar au sărit sprinten, cum ne așteptam, dar din păcate nu intră toți la montaj. Bătrânilor le e teamă că le luăm casa. De țipat au țipat, de semnat n-au semnat. Cea mai guralivă vecină, cu un prim-plan minunat, zice pas. Alții se aud pe sunet dar nu i-a filmat nimeni. Asta e, ne descurcăm cu ce avem.

Acum, ce să ne mai plângem. Dacă voiam o reclamă ca toate reclamele, cu actori aleși la casting, cu replici dinainte stabilite, cu prim-planuri bine coafate, cu machiaj și reflectoare, nu am mai fi riscat să nu ne iasă. Dar noi am vrut cu oameni de pe stradă, și acum ne plângem că nu-i zeiss. Păi?

Cred însă că în condiții ideale nu pot ieși lucruri neobișnuite. Cine nu riscă nu iese primul. O singură dată se poate spune că s-a filmat prima reclamă cu camera ascunsă din România. Dacă era fără riscuri se făcea de mult.

Echipa:
Concept, copy: Mihaela Neațu
Script copil: Mihaela Neațu
Script cucu: Liviu David
Regizor: Hypno
Casa de producție: MME