0

Niciun produs în coș.

D’ARCY

Autopromo

Când Andi Moisescu a aruncat în emisiunea Marcă Înregistrată provocarea celei mai creative campanii de autopromovare, am crezut că o să fie omor pe podium. Parcă și vedeam categoria Autopromo de la Portoroz sufocată de atâtea medalii de aur pentru România. Agențiile erau însă mult mai preocupate să-și facă ghost-urile creative freestyle, decât să dea curs oricărei provocări creative însoțite de un nesuferit de brief. Mai rău, și cu un termen limită. Așa că, după un cantonament greu al ideilor, o perioadă lungă de exerciții pe concepte și o încordare fantastică pe execuții, ne-am trezit cam singuri în block start.

D’Arcy a scos atunci trei spoturi diferite. Am zis că măcar cu unul să câștigăm, frate, că ne batem cu cei mai buni. Pun aici doar două, că la al treilea nu am contribuit.

 

7 ani în D’Arcy

Meeting de concepte cu creația. Vali Suciu pune pe masă un început de idee cu creativul care vine rar acasă pentru că lucrează în agenția noastră iubită. Darlan Moraes Jr (ECD la vremea aceea) zice „and his kid says „Who the fuck are you?””. Ne spargem de râs. Eu zic să trecem la sfârșit „cutare creativ, de zece ani în D’Arcy”. Lumea râde și mai tare, și apoi încearcă să mă convingă pe mine să joc rolul principal, că sunt cel mai vechi pe acolo. În fine, dacă ăsta e criteriul vostru de competență… tocmai v-ați ales cel mai crispat actor din lume.

La filmare practic nu am de zis decât „Eu sunt tata!”, trei cuvinte care se strecoară greu, cu un rictus încleștat, dar regizorul Suciu e indulgent și mă lasă să trag duble până îmi iese. Și iese numai când îmi mușc buzele, fir-ar să fie, că n-o să mai vorbesc niciodată de rău actorii.

Spotul iese genial, evident luăm coronița căci restul concurenților sunt în urmă, au venit la olimpiadă în șlapi. Spotul împușcă un Argint la Portoroz și eu capăt un PR ușor nemeritat, căci nu pot să-mi asum ideea (de fapt, cine poate?). Îl arăt pe ici pe colo prin Australia și oamenii de prin agenții se uită la mine ca la o vedetă, îl văzuseră deja, nu știu de pe unde, și s-au identificat cu situația, parcă s-au și simțit ușor răzbunați. Le spun că eu am scris doar un pic la line-ul final și ei mă bat pe umăr. Mulțumesc Suciu, mulțumesc Moraes.

Echipa:
Copy: Valentin Suciu, Darlan Moraes Jr, Liviu David
Regia: Valentin Suciu

 

Casa mea nu e acasă

De ani de zile adunam poze cu oamenii care lucrau noaptea și ca din întâmplare cădeau în somnuri de moarte în aceleași două fotolii. Provocarea lui Andi Moisescu a picat la fix. Am încropit un montaj, am trântit o muzică sfâșietoare, apoi o ironie la adresa unui slogan cunoscut în vremea aia – „Casa de copii nu e acasă” – și iată cel mai realist autopromo! Adevărul e că se cam stătea peste program; nu degeaba ziceam că partenerele noastre sunt „văduve de soți vii” 🙂